Iubitul meu cu gust de viață,
inima mi se umple de zahăr
când glasul tau răsună
în toată ființa mea
printr-un fir de pământ.
Cerul cu stele e telegrama mea,
te chem spre soare
ca să te arunc înapoi,
în mintea mea.
Sângerez de dor, rănile mă ridică,
numai tandrețea ta mă împlinește printre îngeri!
Luna e sora mea geamănă,
strigarea ta o simt
ca o săgeată
în amintiri
ce vor reveni...
Noi suntem prezentul.
Iartă-mi iubirea
când buzele mi le-am ascuns
și privirea mi-a fugit,
de dragoste m-am temut că nu vei fi atins în mine,
nu te cunoșteam din viitor să te ador.
Te-am ales dintre toate florile
fără a întreba divinul
cine ești.
Erai eu,
străinul din trup.
Doar ochii au știut de unde să te iau
și unde te găsesc
când în cerc ne învârteam cu cerul deasupra.
Ia-mă de mână,
de fiecare dată,
să-mi amintresc
cine sunt
aici...
Te iubesc.