iarna asta nu moare nici un poet
gerul nu-ncape-n cuvintele lui
zăpada nu-l ninge, mănâncă gutui
și timpul oprește-n pahar la bufet.

în ajun iși va rupe o creangă de brad
beteag își va face din muguri un ceai
pantofii lui vechi merg pe urme de cai
și pleacă privirea umil și nomad.

zăpezi nu mai curg, colindele tac
oamenii muți stau la casele lor
ziua de mâine și oasele-i dor
poeți amărâți și saraci nu-s pe plac.

iarna asta nu mai există poeți
mulți s-au ascuns, câțiva sunt uitați
pe sârma destinului acrobați alungați
făr’de zăpezi, trec poeÈ›i violeÈ›i.