poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1468 .



sinaxar
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Paul_Gabriel_Sandu ]

2013-12-06  |     | 



nimic geamuri ude tăcere mai înainte de a începe
prelungirea dezamăgirii deznădejdiei fricii
prăbușirea în pat, nesomnul, ajutorul venit prea târziu…
cu sângele ăsta îngroșat trebuie să scriu
să mânjesc spațiile virtuale, pereții reflectorizanți
ai lumii mele în care greul e dus de timp
în care totul amenință să se sfârșească pentru că
nimic nu mai poate începe
să siluiesc silabe să târăsc după mine rime
împerecheri moarte, împreunări nereușite
din care cu brațele înainte și scuturându-se de sânge
ca un câine ud țâșnesc spre mine
feți nenăscuți cu platoșele lor strălucitoare
de țipete
cu ochii încă nedezghiocați, hipnotizați
de trecutul lor embrionar
așteptând să primească lumină
și eu mă țin cu mâinile de litere
fără să fiu în stare
ca și cum aș avea undeva o spărtură
prin care totul se scurge înapoi în nimic
nelăsând nicio urmă;
înainte să ajungă în burta creierului meu
unde mucegăiește sinaxarul vieților mele pierdute
uitate, trăite la întâmplare, pe jumătate, pe sfert
unde niște copii se joacă în lut
într-o mașină veche, ruginită, din care n-a mai rămas
decât fantoma unei caroserii
unde se desface o curte cu leșul unui miel
cu ochi groși și albaștri
de copil în vacanța de paște
duhnindu-și căldura sub un liliac înflorit
ce-și scutură florile mici și mov
între coastele lui golite de intestine
sub o pătură veche unde, sufocat de căldură
am ținut în mâini sânii primei fete pe care am sărutat-o
ca pe niște ouă de paște decojite și moi
și am râs cu urme de gălbenuș între dinți
fără să știu ce să fac mai departe
într-o cameră mică, răcoroasă,
unde vara citeam până când se întuneca
și ieșeam să prindem lilieci cu plase de sârmă
ca să-i zdrobim de asfalt și să-i dăm la câini
să ne luăm apoi la bătaie între noi
sau să râdem auzind maxilarele lor zdrobindu-le craniul
ca pe niște nuci verzi
de care mi se înnegreau întotdeauna palmele
buzele gingiile
unde sub o viță de vie
se deschid cu un scrâșnet porțile cărămizii de metal
și o dacie crem intră cu spatele
puțind a bezină și, după ce bunicul coboară,
a răchie de prun
unde în gemetele liniștitoare ale sobei
am dormit singurul somn
de care m-am odihnit vreodată…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!