Dacă tu ai dispărea, fie-ți ziua numai noapte
Blânda mea, iubita mea, aș porni din nou spre moarte
Să fiu iar în visul tău, de-s doar eu și sunt al tău
Și să ne privim în toate, cum vroiam când n-aveam moarte.
Dar acum e tot zadar, plin e vinul în pahar
Să sărbătorim cu toate, de din noi dar doar curate.
Să fie starea eternă, chiar de nu mai ești în trenă
Și doar clipa cea selenă să mai poată-a fi perenă.
Iar atunci când vrei mai mult, să aștepți ca să nu uit
Să pornesc a mea dorință, chiar aici și-n neființă.
Tu să stai din nou la pândă, să vânezi ca o bolândă
Sufletu-mi rătăcitor, ce a fost când stam să mor
În al lumii Univers, pas cu pas nu vreau să țes
Trista contopire care, se pierde acum în zare
Și rămâne doar neant, împărțit cum era dat
Jumătate pentru mine, cealaltă jumătate ți se cuvine
Căci neantul chiar și el, tot frățește e nițel
Împărțit ca să tot fie, când dispari și nu reînvie
Nici dorință, nici putere, nici chiar batere de vrere
Căci ce-i dispărut stă bine, să rămână amintire
Amintire din trecut, ce-am avut și ce-am pierdut.