Când îmi îndoi genunchii la gură și covrig
Mi-e inima tăcută la margini de cuvânt,
Aplec singurătatea și-n loc să te mai strig
Aștept să vii cu toamna din cețuri sau din vânt.

Tăceri pe sub cuvinte se îmbulzesc frivol
Sub veselia falsă ce-astupă-nsingurări
Cu așteptarea frântă mă zbat într-un survol
Peste cantoane triste sau ruinate gări.

Sap în cuvânt, tăcerea mă-ntâmpină în prag,
Privirea mi se-noadă tăcând în Yin și Yang
Rămân doar zile albe în viața mea șirag
Și nopțile de veghe le-atârn la grindă-n ștreang.

Am să îți tac iubito, cu dor pe sub descânt
Să-mi taci pe umăr, albă, tăcerea înapoi
Când sub oglinzi închise ne vom porni și sfânt
Să-nchidem ochiul lumii sub un zăvor de ploi.