Câte regret și nu-mi răspund,
Pe câte și pe câți...
Și-n melancolic tot m-afund,
Că nu-mi vorbesc, sunt muți!

Și dintre toți și dintre toate,
De cine-am dor, de cine?
De pierduți ani și de palate?!?...
Mi-e dor de ”tu”, de tine!

Nu știi prin câte am trecut
Și m-am uzat, m-am ros.
În înger am zburat, căzut
Îs îngenunchiat, pe jos!

Aștept să calci din nou, s-apeși
Pe mintea mea din piept.
Prin talpă să-ți simt dor, să-l verși,
De-ți este... Eu te-aștept!

Să mă primești în gând ascuns,
Să nu mă ard de soare!
De mână să pășim pătruns,
Chiar dacă doare, doare!

De nu-i răspuns, de vreun regret,
De câți, sau de la câte,
Am simțul cald; sunt un Hamlet,
Cu oase, cranii, rupte!

Întind o mână prin frunziș
De-o vară, plânsă-n ploi;
Mă prind într-un păienjeniș...
Iar, suntem, amândoi!...
31.05.2012