Ai venit pe timp de primăvară,
ducând "rose" ascunse-ntre țepi;
iute la mânie, în cămașa-ți cenușie.

Cristului meu din falsul tău nume
rușine-n repetate pietre îi aduci,
iar în deșertul tău lipsit de rime
stânci, nu oameni, poți tu să conduci;
timpul roșu trece prin trecutu-ți plin de crime,
iarna vine pentru toți dar eu sper să n-o apuci.