nu se mai văd tramvaie,
nu se mai văd autobuze, nu se mai văd stâlpii de iluminat,
intersecțiile aglomerate, nu se mai văd benzinăriile
blocurile turn șoselele largi, masinile care spală străzile sau le vopsesc,
mașinile care pun ornamentele de crăciun, mașinile care încarcă și duc gunoaiele,
pisicile moarte și câinii vagabonzi,
copiii care merg în drum spre școală
copiii care se opresc la florării / nu se mai văd ambulanțele,
nu se mai vede nimic.

*
aici / o singură stație de transformare
și relee de supraprotecție
și el care se uită pe fotografiile îngălbenite desprinse din ziarele vechi
în care scrie despre toate întâmplările, bucuriile sau necazurile de atunci.
cînd rațiunea e doar una din formele de supraviețuire.
iar călătorul știe asta. el este un pictor
amestecă toate culorile până obține acea nuanță care îl face sa privească liniștit,
mai departe, dincolo de geamurile masinilor, caselor, dincolo de grilaje.
când mintea sa conține un million de oglinzi. iar
razele se focalizează într-un singur punct .
tot timpul amintirea. apoi uitarea. și în mod permanent / autosalvarea.