Te vei trezi într-o altă casă,
În altă dimineață,
Cu alte doruri, și o lume nouă-n față.

Vei deschide ochii,
Vei merge către lucruri
Și ele-ți vor răspunde,
Îți vor spune cine ești;
Te vei ridica, de pe margine de așternut,
Vei privi prin ferestre
Și în lumina zilei plină,
Care va cădea altfel peste tâmple,
Viitorul posibilităților în față
Întreg îl vei vedea.
Și oricare secundă va fi iarăși a ta.

Vei înainta prin camerele dimineții,
Vei pipăi obiectele cu simțurile tinereții.
Vei crede că sunt ele,
Că aparțin timpului tău,
Al umbrelor de pe pereții tăi,
Care se furișează din oră-n oră.
Îți vei continua umbletul
Cu pasul ușor al noului,
Cu emoția ecoului că acum se trezește
Ceva adormit,

Și vei avea în față
O întreagă dimineață,

Vei da la o parte perdelele și ezitarea,
O întreagă fereastră în care să te întrebi
Ce găsești nou pe acești pereți,
Ce umbre care se preschimbă ca-n orice dimineață.

Și cu voință vei înainta,
Și vei deschide ușa spre viață.