S-a dus soarele-gălbui,
Are și el casa lui!
Acum cred că doarme dus,
Pe un nor pufos, mai sus,
Lăsând noaptea-n grija lunii,
O strajă asupra lumii!
.
Stele arzătoare, mici,
Felinare de pitici;
Se ivesc pe bolta rece,
Vântul adie și trece!
Ce se mișcă într-o parte?
Huhurezul, sol de noapte!
.
Mute, țarinile dorm.
Un fir de fum uniform,
Părăsește coșul lin,
Și s-a strâns într-un nor fin;
Plutește. Hei, a plecat?
Cred că și el s-a culcat!
.
Liniștea este grăbită.
Peste lumea adormită,
Trece tainică în goană,
Însă e o mare doamnă,
Și nu uită să ne spună:
"Vise dulci!" și "Noapte bună!"