Tu mai ții minte cum ne-am cunoscut ?
Era noapte, era frig, înghețam amândoi.
Fugăriți de ger, ne-am adăpostit în casă.
Vinul fierbea și scotea aburi fanteziști.
Am luat amândoi pocalele în mână,
Am ciocnit și am băut până dimineață.
Vinul ți-a dat curaj să mă îmbrățișezi,
Și tot el te-a îndemnat să mă prelungești
Într-un sărut, pe atunci încă necunoscut mie.
Ne-am iubit în aer, ne-am iubit în abur,
ca două fumuri tranzitând într-un singur amor.
Râdeam de beție, cântăm de beție,
Iubeam de beție.
Apoi, a apărut mahmureala.
Fatal sentiment !
Ai plecat, și de atunci am rămas noi amândoi,
Separați, dar totuși împreună.
Zile negre au apărut, aducând nopți albe după ele.
Acum, când e iarăși noapte,
Iarăși frig, înghețăm.
Nu mă iubești, și nu te iubesc.
Vinul fierbe, aburul mocnește,
Iar noi așteptăm să ne alinte din nou
Zeul nostru protector, Bachus,
În speranța că ne va dezlega de blestem.
Hai să îl lăsăm să ne despartă,
Să fim iarăși străini, și totuși să formăm
Un "amândoi" plin de înțelesuri ascunse,
Cu taine cunoscute doar de mine și de tine.