Lumina-ngenuncheată sub povară
Stă nemișcată parcă pâlpâind
Sub steaguri colorate ce-astă vară
În verde clocoteau de-atâta jind.

În lacrimi prinși ca pe sub anateme
Ne răsucim în sfera lor și porți
Nu se-ntrevăd și proferăm blesteme
Și vrăji tocmim să prindem alte sorți.

Rămânem ferecați în stropi de sare
În gerul ce pândește sub senin
Și supraviețuim prin zile care
Sunt doar nimicuri care trec și vin.

Și vom rămâne credincioși doar nouă
În sferele de gheață, printre ierni,
Și fiecare o iubire nouă
Își va dori prin anii grei și terni.