Dansai în curte, sub razele de lună,
cu părul despletit, fluturând pe spate,
desculță și veselă ca o sirenă nebună,
căreia nu-i pasă că este zi sau noapte.

Parfumul tău plutea prin aer îmbietor,
stârnind în sufletul meu profunde emoții,
dar nu am avut curajul să devin cutezător
și am rămas tăcut dincolo de pragul porții.

Sub cămașa de noapte transparentă,
sânii mari îți săltau jucăuși și obraznici.
Gândirea îmi devenise deja incoerentă
datorită agresiunii hormonilor năvalnici.

Am vrut să plec ușor, fără să mă vezi,
fiindcă eram nesigur și foarte tulburat,
însă, tu știai ce fac, și ca să te distrezi,
ai deschis poarta brusc și m-ai sărutat.

Îmi închipuiam că mi-a surâs soarta,
mă și vedeam în pat îmbrățișat cu tine,
dar m-ai îmbrâncit și ai încuiat poarta,
lăsându-mă excitat, năpădit de suspine.