În fața mea merg Ochii plini de cerești lumini,
Magnetizați de-un Înger cu iscusințe fine;
Sunt frații mei, desigur, acești doi frați divini,
Care-mi presară-n ochi-mi sclipiri diamantine.

Salvându-mă de orice păcat apăsător,
Pe calea frumuseții, ei pasul mi-l îmbie;
Mi-s slujitori, cu toate că eu sunt sclavul lor,
Întreaga-mi fire-ascultă de flacăra lor vie.

Voi răspândiți, Ochi magici, o mistică lumină
De lumânări aprinse, când ziua e deplină;
Făclia lor la soare pălește, dar nu moare;

Dar ele slăvesc Moartea, voi Viața, și mereu
Cântați trezirea sfântă a sufletului meu,
Voi, aștri-a căror rază n-o stinge niciun soare !