Am stat să văd de te ascunzi
Să nu-ți văd lacrimile, obrajii uzi
Te-am urmărit, când tu știai că nu-s
Îngândurându-te, duci al tău odor, la pieptu-ți strâns

În van aștept să te-ntalnesc pe vreo cărare
Când drumu-l știi doar tu, cu iz de disperare
Te văd, abia că-mi potrivesc mersul cu gândul
Când teama mă cuprinse, să-mi vie mie rândul?

Acoperiți-aș încordatele trăiri, ce strâns te-njugă
De teama căci nici timpul n-o să-ți prea ajungă
I-ai dat copilului, lapte ca să sugă
Dar tot nu l-ai făcut să nu mai plângă

Ea, noaptea, ce te rascole`, acum
Îmi tulbură gândul, și-n gând și-n urmă-i fun
Eu nu sunt ca să te privesc, privindu-te să-ți spun
Eu nu sunt ca să te îndrum, spre duhul bun

Ai lăcrima ce așteaptă, pe pleoapa ce des din ea s-adapă
Privirea-ți violentă, răstoarnă orice împotrivire
Din buzele ce murmură, se întrevede ușor, nelinisti, teamă
Înfipte în iubirea ta de mamă, pe gât cu forța, sughițuri-ți toarnă

Prin iarba ce o trece cu piciorul, ce-o zgârâie usturător
Ce îndeamnă s-o urmez, să-i scriu cu rouă și cu sânge, glasul tăcut, la ceru-i strigător
A nopții, alungată-n cale, disperând spre ajutor
Femeie ce străbați durerea, femeie, ce lupți lângă destin