a fost odată un avion care s-a căsătorit cu un fluture
nu se știe care este bărbatul și care femeia
nici nu trebuie să se știe asta acum
apoi a venit o pasăre poate chiar două
cu blana albă picioare făcute în linie curbă din oase moi de nou-născut
au stat așa o vreme împreună fiecare pasăre cu vietatea ei până s-au înnegrit
ca singurătatea în afara definiției sale
după aia femeii i s-a facut de aripi
la o distanță egală între
cămila roșie care putea fi casă sau vis în același timp și zmeul pitic
iar cămila visul zmeul sau casa erau toate înalte
foarte înalte
și câtiva pui de nu știu cum să le spun
lipeau ochii pe fereastra îngustă ca talia unei fantome în ochii mei mici
și părul femeii nu se oprea din culoare din crescut din asfințit
până când bărbatul a știut să-și oprească mâinile
a știut să facă un spațiu
în și în afara lui
după care toate s-au întâmplat ca și cum
nicăieri
venea de undeva din dreapta lui
de foarte aproape