curgerea luminii în tine
e cum căderea apei de pe stînci
fuzionează cu apa de dedesubt
într-un vîrtej gaură neagră
ce te propulsează în căderea Dumnezeului
de pe stînci în cuvînt
încuvînt un psalm și tac
să nu se audă pînă-n anatemă
simțirea ce-o am pentru acest Dumnezeu sedentar
nu-i mai zboară aripile Sfîntului Duh pînă-n lume
preferă o cană cu absint dimineața
seara se drege cu miere
din viespar de muște
se strivesc toate de platoșa lui de cavaler
ca vaietul e omul
secol al vitezei curge lumina din mine
același soare răsare
ca și acum o mie de ani