las în urmă fragmente de zgomot și ochii tăi adânciți în perete

paradoxal într-o liniște de coșmar

însă după o săptămână ies apele

care scot la suprafață izbucnirile cuvintelor

și reflexul sărutului de noapte bună

apoi aproape normal am coșmarul acela cu noi doi îmbrățișați în aceeași groapă

studiați de arheologii senzaționalului

ești călătorul propriului destin mimat cu tristețe

în tulburările de identitate