Afară este trist, dar soarele străluce,
Se lasă în apus și viața mea se duce,
E ultimul apus, eu îl petrec cu jale,
Petrec pe toți și toate ce-mi ies acum în cale.
Cu suflet trist, dar simt o armonie,
Căci știu ce-a fost și știu ce o să fie.
Sfârșitul e aproape, nimic nu mai aștept,
Simt tot ce mă-nconjoară și inima în piept.
Privesc la tot ce văd, cu zâmbet și nesață,
Spunând la tot adio, adio spun la viață.
În gând clipe frumoase, trăite în trecut,
Greșeli și suferințe, de toate am avut.
Mai stau aici o clipă, apoi eu plec de tot,
Aș vrea să stau cu voi, aș vrea, dar nu mai pot.
Astâmpăr am în suflet, și liniște în minte,
Mă duc în lumea-n care nu trebuie cuvinte.
Vă am pe toți în suflet, păstrați-mă și voi,
Iar ție-ți spun iubito, în veci vom fi în doi.
Și soarele apune și eu cu el apun,
Lăsând doar gânduri bune, adio eu vă spun.