Frunză verde trei aluni,
În România-s bătrâni
Mulți, ca frunza și ca iarba,
Absorb aerul degeaba.
Ne-au crescut, ne-am făcut "zmei",
Ce nevoie avem de ei?
Să-i mai suportăm prin casă,
Să-i vedem gârbovi la masă,
Scăpând pe haine din gură,
Unsuroasa-mbucătură,
Să ne-ngrețoșăm, se poate,
Unde e cucoana Moarte?
Moartea plânge cu suspine:
-Aoleuu și vai de mine,
Eu, o șuie nemiloasă,
Am rămas azi fără coasă!
Cum treceam vama-n Albița,
Þinându-mi discret fustița,
Căci vântu' mi-a-nvăluit-o,
Cineva mi-a șterpelit-o.
Cum să "curăț" frumos, glia,
Bătrânii din România?
Știți ce mi-e ciudă, vă jur,
Un om blajin și bătrân,
M-a sfătuit trecând vama:
"Coană', la coasă ia seama!"
Îl ignor, zic:"E senil!"
Dar un hoțoman abil,
Mi-a " suflat-o", nu știu cum,
Ba-i admir flerul, e bun!
Ei, acuma, dragi români,
Suportați-i pe bătrâni!
V-au ocrotit, legănat,
La școli înalte v-au dat,
Au îndurat sărăcie,
Vouă bine să vă fie.
Au strâns bănuțu' muncit,
Ș-apoi vi l-au dăruit.
V-au dat tot ce e mai bun,
Iată, sââc! vă spun acum!
Ce lași, v-ați bazat pe mine,
Să vi-i iau? La toți: RUȘINE!!!
Ei v-au suportat, ș-apoi,
Nu s-au plâns așa ca voi.
Însă vreau să vă gândiți,
Că și voi îmbătrâniți!

Aurora Luchian 5.10.2011