Peste lume se coboară zorii
La fereastră raze de lumină bat,
Lîngă mine-n patul din odaie
Nu e nimeni, gîndul să-l împart.

Pe făclia focului sălbatic
Fierbe iar cafeaua fără tine,
La fereastră cerul mi-e albastru
Numai inima mi-e rece și pustie.

Hai la mine , hai să bem cafeaua
Că-i amară, că e dulce, vom vedea,
Vino tu și colorează-mi iar odaia
Cu căldura din privirea ta.

Iar e ceasul dimineții
Stele fug departe spre-alte nopți,
Fierbe molcom trist cafeaua
Stele fug și nu se mai întorc...

Toate împrejuru-mi nu mă-ncîntă
Pot să am și stele de pe cer,
Numai tu, cînd ești cu mine
Eu le văd și știu că nu mai pier.