Prostia și inteligența,
în progresie și regresie.
Nu și-aceeași dospire.
De preaplin,
pot să dea pe-afară,
să facă „fâs” ori „poc”.

Te gândești că, la-nceput,
a fost un singur aluat,
pân-au venit Cain și Abel.
Au urmat rătăcirea,
simbioza în pâine și vin,
sfârșitul care uniformizează.