Într-o seară croită pe măsura minunii,
când se-aprind licuricii în iarbă,
nechemat am să vin,
purtând în privire aroma castanului frânt.

Vom curge unul din altul,
dincoace-dincolo.
Așa brațele noastre învață desprinderea,
dimineți fără vină.

Cum nimeni nu va da stingerea,
vom începe să numărăm doar cu soț:
eu-tu, tu-eu, dincolo-dincoace...