Mă plânge astăzi un nebun
Cu față lungă, ca de cal
Și-mi râde țeava unui tun
Zvârlind ghiulele de metal.

Aud cum plouă nesfârșit
De sus, din cerul ce s-a rupt,
O ploaie ca de plumb topit,
Semn că potopul a-nceput.

Tot număr pietrele pe drum
Din doi în doi, din zece-n zece
Și-mi plânge iarăși un nebun
Cu lacrimă de piatră rece.

Și îmi rânjește tunul greu
Zvârlindu-și bombele la mal,
Mă plânge astăzi și mereu
Nebunul meu cu cap de cal.

Noapte de noapte încă plouă,
Potopul crește ne-ncetat
Și pietre mi-au rămas doar două
Din toate câte-am numărat.

Mă plânge astăzi și mereu
Nebunul meu cel mai iubit
Și mă desfide tunul greu,
Și-aud cum plouă infinit.