Spitale sunt culcate la pământ
În țara cu bolnavi fără speranță
Și se-nmulțesc orașele-mormânt,
De parcă Dumnezeu e în vacanță.

Politici oameni trăncănesc mereu
Și vrute, și nevrute, cum se știe,
În țara unde tocmai Dumnezeu
E doar o glumă spusă la beție.

Profesorii trăiesc de azi pe mâine
Și școli, din lipsă de copii se-nchid,
Dar importăm banane, lapte, pâine,
Iar țări occidentale ne desfid.

Se pare că-i o chestiune rezolvată
Și Neamul Românesc ar dispărea,
Iar când îmi va veni sorocul, tată,
Mai sper că voi muri în țara mea!