Dacă mi-ai da, o, de mi-ai da
Numai o zi din viața ta
Þi-aș face numele renume,
Pana, izvor de-nțelepciune!

Așa-i grăi cu glas mieros
Poetului, un diavol ros
De gând meschin și într-ascuns.
Privindu-l, omul i-a răspuns:

Numai o zi, atât dorești
Ca numele să-mi preamărești,
Să-mi aflu glorie și faimă?
Ce îmi ascunzi în astă taină?

Nimic, artist desăvârșit!
Îți jur pe ce am mai cinstit,
Nu îmi doresc decât o zi,
Iar numele îți vor rosti

Cu mic, cu mare în tot locul,
Acesta îți va fi norocul!
Și, măsurându-l cu ochi tâmp,
Zâmbindu-i dulce și scălâmb,

El îi întinse pergamentul.
Pe dată l-a-nșfăcat poetul,
Iscălitura dându-i-o pe loc.
Mai rar să ai așa noroc!

Acum că târgu-am încheiat,
Să știi că ziua ți-am și luat!
E cea de azi, chiar astă zi,
Iar mâine nu-ți va mai veni!

I-a râs în față Belzebut
Și-n smoala nopții s-a pierdut.
Sărmanul om s-a prăvălit
Drept în țărână și-a murit.