Stau lângă sobă, îi dau frigul
C-altfel nu s-ar răci...
Mă chircesc cum covrigul
Și-aș boci...

Și-s cu capul în jos, țin un scaun pe dos
Să-mi vină minte
Din firele părului, ca lăncii ațos,
Ordonat până-atunci... Pierzându-mă-n prea mult cuminte.

Iar foaia se-mpinge în bila de pastă,
O-nghite
Într-o seară de iarnă nefastă
Creându-mi ispite...

Sunt de mult 'n timp de beznă;
Trecut să-l câștig
Ca-n cartul de strajă-n cazernă...
Santinelă de frig.

... De-aveam arma-ncărcată
De-o tinerețe,
Agățată pe umăr cu parola de intrare pe poartă...
Eram diminețe.

Dacă-i tot material, cum se spune,
Și gândul...
Nu-i motiv să n-am drept la minune;
Să-mi iau trupul, trecut... iar cu rândul?!

Nu doar gând!... Cu totul pe rând, iar curândul
Deja să mă știe
Pe mine ahtiat după viață, bolândul...
Cel ce ține în palmă dreptate și-nvie!

Aș dori de-ar putea, să-ntrupeze în mine-o Mesie.........
20.02.2011