deseori trece narcis și îți face cu mâna
ca un ucenic pe iisus îi promiți să-l urmezi
simon din tine trece în petru din tine
amândoi sugrumați cocoșul înainte de zori

locuința ta e în sala oglinzii
o astupați ca într-o casă de mort
năframa bocitoarelor o legi
cu mâna trecută pe la academia de teatru
unde marionetele erau întotdeauna
în plan secundar
ești rolul ești actorul
ești sufleorul din spatele cortinei

la masa tăcerii scaunul gol te așteaptă
setea se scurge din pahar în pahar
la cina de taină însuși iuda lipsește
nici macăr nu te poți vinde altcuiva

crucea ta e la poalele golgotei
ilie trece când deja pământul e ud
trupul tău cheamă pe maria magdalena
în zidul plângerii sunt pietre din sufletul tău

nu ești tu nu ești tu nu ești tu
e talpa cerului în mâna pământului
ești fiul tău