Doliu la Clocușna

Memoriei lui Ion Iacob Cozma


S-a stins făclia unui gospodar,
Și plânge-ameaza-n toamna roditoare,
Clocușna e în doliu și amar –
I-i stinsă steaua călăuzitoare!

Septembrie cu frunzele-aurind,
La Rudi, acasă-un clopot e în tângă:
Un înțelept ca ramul fremătând
Pornit-a veșnicia să și-o strângă.

Cu simpla-i omenie făr-de preț
Clocușna i-a adus doar prețuire
Și plânge-n susur gingaș Racovăț
Căci cinstea l-a avut în găzduire!

O, inimă de Om -- ești trecătoare-n veac,
Dar nu se uită sincera-ți bătaie –
Tu te-ai bătut în pieptul unui dac,
Dar timpul crud -- și-n tine aprig taie!

Pământ moldav, primește-un Om la piept,
Þărâna ta de-a pururea ușoară
Primească robul tău cel înțelept
Dar amintire să-i rămână-n țară!

O, cerule, te-ndură-acolo, Sus,
Și iartă-l Doamne, de-a avut păcate:
Exemplu pentru noi -- cu fruntea sus –
A fost în viața noastră întru toate!

Plecat în lumea celor mulți și drepți,
Memoria rănită ne-a fi mâine
Noi ți-om cinsti-o seri și dimineți
Căci drag ne-ai fost și scump ne vei rămâne!