Iubește-ți clipa

Aparent volumul lunii
A crescut fenomenal,
Iară vorba-n cerul gurii
Mai clocește un scandal.
Unul vrea faimă mai mare,
Altul moare că-i flămând,
Eu visez mărgăritare,
Vin suinele pe rând.
Urcă-n stele tot suine,
Molfăie lumina-n dinți,
Cred că nu mi-este prea bine
și-am să-mi ies puțin din minți.
Simt iubita cum privește
Trist, mă crede cam zurliu,
Am să fac scandal? Nici vorbă.
E târziu, foarte târziu.


Aș vrea să mă cunosc, nu pot,
Iar întrebările nu dau adesea rod,
Iubito, ne plimbăm pe bulevarde
și nu știm cine se va arde.
Călătorim prin biblioteci, muzee,
Deschid o carte sau privesc portretul,
tu ai trezit bărbatul și poetul,
poate că mint, pe-o insulă pustie,
departe fiind, te-aștept de-o veșnicie.

Pe muchie de cuțit e viața noastră,
ești liber să te-arunci pe o fereastră,
ești liber să iubești, departe gândul
că-ți aparțin și cerul și pământul.
Dar clipa ți-este dăruită,
Iubește-o ca pe o iubită.

BORIS MARIAN