Ruga de păcătos

Nu știu doamne, cât voi mai putea
să beau bere din Cana Galileii,
pe tabla ciuruită de muște
prietenoase, aproape de gașcă

Nu știu cât voi mai putea
să admir prin ochii modelați în halbă
picioarele bronzate ale
unei școlărițe cu râsul stupid,
drogată cu coca,
cu Fanta, cu
chilu meu.

Berea mea veche n-are nici un cânt
are doar râgâieli groase
Doamne toată viața poți să mi-o scumpești
numai berea s-o lași jos,
măcar când am și eu o permisie
din lagărul nevinovaților.

Tu nevinovat (aud un
glas răgușit din sus, ca de berar)?
Tu nevinovat, care-i înjuri
pe șefi toată ziua: să li se
surpe căsoaiele să le ardă
patul și masa în soare
să li se spargă-n față oglinda din baie
să li se dezlipească-n drum talpa pantofilor
să le cadă dinții până n-or mai putea
lua în gură decât apă?

Sau bere (răspund eu) uite, nu mai înjur
pe nimeni dacă-mi lași berea la preț
de
promoție