Cerul liniștit chiar plînse
Cu boabe grele peste sat,
Luceafărul de sus se stinse
În seara cînd tu ai plecat,

Și-n urmă ai lăsat durere
Și amintiri cu suferinți –
Cum priviam cîndva la stele,
Sau poate-n ochii tăi cuminți.

Zburat-a cu desăvîrsire
Tot ce-am iubit și ce-am visat,
Căci mii de clipe de iubire
Tu într-o clipă le-ai uitat.

Și m-ai lăsat înlacrimată
Cu gînduri reci și ochi pustii,
Visînd mereu ce-a fost odată
Și răsfoind fotografii.

Azi plîng în seri pierdută-n hău
Văzînd că ai priviri mai calme,
Vorbesc în nopți cu chipul tău
Boțind fotografia-n palme.

Și iar te strig, și iar te chem,
Și te aștept ca altă dată...
Poza ta în timp e ghem
În mîna rece, înghețată,

Iar lacrima din ochii mei
Brăzdează fața-mi în tăcere,
Închid tăcută ochii grei
Plini de uitare și durere...