Plasat într-o lume ireală, îmi permit să pierd controlul
Și să alerg în cercuri până când rutina îmi va da rolul.
Mă detașez de toate ramurile cotidiene și încerc să nu mă împiedic,
Privind cu detașare cum drumul îmi apare.
Prin al dimineții fior, pătrund în contemplare,
Visând cu nepăsare la marea depărtare,
Ce prin muze își caută iertare într-o lume oarecare.
Într-un univers haotic, timpul își pierde rostul,
Rătăcit printre cuvinte de prea multe ori gândite,
De prea multe ori uitate într-o lume întâmplătoare.