In lumea gandurilor mele, sufletul tau s-a ratacit,
Si-aud batand in tampla, un tipat surd, atat de stins
De parca-ntregul meu trecut, in amintiri m-a parasit,
Si-ntre suspin si indurare, fiorii soaptelor m-au prins.

Mi se intampla numai mie, un trecator pe-al vietii mal,
Sa te iubesc cum doar pamantul, iubeste rasaritu-n zori,
Cand marea e un rug in flacari, ce ard prin fiecare val
Purtand in necuprinsul zarii, miresme ravasite-n flori.

As vrea s-auzi acest ecou si sa te regasesti prin gand,
Facand ca visele sa para, minuni din alta primavara,
Sa-mi spui ca langa pieptul tau, pot sa astept oricand
Pe cerul buzei tremurande, un zambet palid sa rasara.

Sa-ti cer suspinele-nnapoi si sa-ti arat corabiile, mii,
Ce duc placuta mea povara, tot mai departe-n larg,
Poate candva le ancorezi, in portul ce doar tu il stii,
Punand sa fluture mereu sub stele, destinul la catarg.