de o vreme oboseala vine la întâlnirea cu ochii mei la ora exactă
nu știu care pentru că tu
când ai plecat ai luat cu tine din casă și ultimul ceas
care ar fi putut să-mi amintească de petrecerea noastră
ce părea că nu se mai sfârșește

spre dimineață îmi povesteai despre un bătrân îl întâlniseși în tren
venea să-și vadă fata studentă și nu mai știu ce
eu mă gândeam trebuie să cobor să-mi cumpăr un pachet de țigări
să nu uit să-mi iau și cheile din cuier și să fug atâta timp cât mai pot
cât încă mai sunt povești de spus
nu am mai făcut nimic am rămas până povestea s-a terminat

atunci când vine întâi încerc să lupt cu ea
la fel cum refuzi un musafir nepoftit
apoi mă gândesc greșești
oboseala e aici pentru că tu o chemi
ideea asta mă înmoaie
și-i dau oboselii binețe
e o senzație plăcută când nu te mai lupți
e ca și cum te îneci și nu mai dai din mâini

când nu te mai trezești pentru altar
la nuntă.