Vântul bate cu putere peste trupul gol de țară,
Pare că toată suflarea a pierit de pe pământ,
Doar un fulg care-ncet cade ș-apoi moare de plăpând
Aduce un strop de culoare în acest tablou de iarnă!

Norii albi se fac stăpânii cerului gri-cenușiu
Și cern stele înghețate peste câmpuri, peste case,
Þurțurii bat în fereastră și făpturile rămase
Se ascund de Moș Gerilă lăsând tabloul pustiu!

Rar se văd trecând pe grum grupuri de colindători,
Brazii sunt împodobiți, pregătiți de sărbătoare,
Moșul este așteptat, dar se va opri el oare
Pe la toți copii, oare, are timp până în zori?