mi-aș pune poza
într-un calculator comprimat pe ecran
pixelii mă vor înapoia privirilor vast ca o întrebare uitat-a fi pusă
mi-aș așterne imaginea surâzîtoare și clară
cu cravata înnodată înspre gât de cu seară
s-o găsească dimineața pregătită și sobră
ți-aș surâde privire cu tertipuri de cobră
cu colțul de buze muiat în mișcare
ochiul abătut înspre sus zemuit în candoare
mi-aș posta într-un link personal fața înfășată în barbă și soare
cu o zicală deșteaptă drept motto cu o invitație de abordare
cu o rimă integră și cu gestul îndreptat înspre voi privitorii
să vă mestec virtual să vă adun sechestrați în toți porii
ăștia ai atingerii peste timp și distanțe
m-aș pune...zac gospodinele între filme, din clanțe
dau gureșe până-n ecran intră telenovela
îmi scot cravatele dintre gânduri și mă întind lângă bella