Într-o casă întunecată,
Într-o vază strâmtorată,
Stă un fir de trandafir
Cu tulpina aplecată.
Face-o umbră care pare a prelungi
O culoare neagră, a frumuseții cândva vii.
Cu petalele căzute peste patul obosit,
De-o femeie.

O femeie,
Diamantele nu spală,
Fapte care-au dus să piară
Demnitate și onoare
Simplitate și candoare,
îmi schimbă trandafirul cu-o zambilă.

Trandafirul: După o viață tulburată
De țipete și orgasme
De-o femeie bucurată
De al lumii etalon pentru nimic.
Mi-au rămas doar țepii
Și negreala de pe trunchi.

Adio, îți spun acum
Până când ne-om revedea
Poate ști cât mi-ar plăcea
Să ne-amestecăm miresmele
În decoruri vesele.

Zambila: O, fir cu țepi fără miros,
Sunt ființă a naturii
E-mpotriva ei să fac
Să miros a trandafir
Și-ncăpere a zambilă.

Trandafirul: Nu voi regreta că am așteptat
Clipa când ai parfumat
Tot în juru-ți neîncetat
Așezată lângă mine
Vom trăi o împuțire
Rendez vous, moarte-ai prima întâlnire!