Ma uit la televizorul alb-negru
Cu trei posturi...si alea in dungi
Avand o carcasa prafiuta toata
Si cu-n ecran de camera ascunsa.

Il aprind uitandu-ma atent
La becul rosu...ca la semafor
Cand pe ecran trec dungi
Si brusc o emisiune pe TVR2.

Era pe atunci o nebunie
Sa-l vezi...sa-i vezi
Pe marii nostrii actori ce erau
La scena deschisa,spectacol sau teatru,

Sau...sau stirea ce brusca piata.
Adica oameni demni de existenta lor
Arsi de vii...impuscati de noi
Si toate astea erau pe TVR2.

Ce viata mai era atunci
Plina de digresiuni...de cosmopolitism,
De caini ramasi ascunsi
In targuri,in senat,la televiziuni.

Asa era pe atunci...si acum
S-a rescris istoria,
Si difuzarea faptelor noi
E tot pe TVR2.