La nașterea mea, ursitorile s-au îmbătat,
Alergau pe câmpii ca niște zălude,
Cu albastru de cer voind să mă ude
Și să mă arunce în izvor de păcat.
Caii-ngenuncheau lângă iesle,târziu,
Primul poem adunat în descântec,
De cerbul cu ochiul întors lângă pântec,
Acum o fi mort de atâta pustiu.
……………………………………………………………
Încearcă noaptea înjunghiată de pleoape
Să mă îndure plecare,
Ca o rostogolire abstractă
de lumină pe șoapte.