visul meu de-o viață
nu e viață și visul nu e vis
e strop de lacrimă ce cade cite-o dată
și zboară spre cer în paradis
căzînd el cu durere
în spaima nopților pusti
se aude glasul în tăcere
te cheamă alături să ști

zburat ai visul meu frumos
mie tristă firea în sine
plîng ca un copil haios
de clipele unde mea fost bine

mie dor de firea ta frumoasă
căci în memorie tu mi-ai rămas
ca și sărutul tău de lîngă casă
ce buzele cu iubire mi-l'ai ars

sfîrșitul a fost o nebunie
perdut prin copaci goi
așa ție dat să fie
căci destinul nu e de la noi