devenisem campionul marilor idealuri
îmi mai lipsea doar moartea ca o soră bună
am ieșit pe străzile multicolore proaspăt asfaltate de municipalitate
în amintirea tuturor promisiunilor neonorate
la fiecare răscruce îi vedeam pe cei care duceau steagurile la morți
apoi urmau mari convoaie ale voinței de a trăi
și cozile imense ale voinței de putere
numai pentru mine se instalase pretutindeni
indicatorul ,,trecerea interzisă’’
nu încă nu încă
aliniați pe câte patru rânduri ca la o mare sărbătoare populară
se ovaționa
in illo tempore
nu mai vedeam soarele luna parcă murisem și devenisem o filă
din jurnalul corectat deunăzi al domnului ioan mititelu
bun de tipar
după ce a renunțat la toate onorurile lumii
și care mi-a zis să-l cred
dacă cineva mă iubește dincolo de moarte
să nu mai cred în nimicuri
dacă pământul este arat cu iluzii budiste
peste vară s-a așternut un frig bacovian
am iarăși aripi de plumb
ce cresc și mor
in illo tempore