Atâtea blocuri cad în seara asta.
Demonul morții sfarmă-n mâini pământul
și sulfă peste-o țară
de lacrimi să se stingă.
În seara asta-n care cad
Atâtea blocuri,iubita-mI trup
De muribundă stă pe targă
Ca gheață într-un foc.
Năuc ,
ca lemnul pe un foc pe targă o întind
ca să-i topesc durerea sânilor ei goi
și ca să-I sorb,duios s-o mistui
cu forța,sângele,morfina ,oxigenul totul.
În zori când ziua va învinge noaptea,
Când unda mortii va pieri ca dusă
ca din adânc redusă
în zori de zi aș vrea ca ea să fiu
molozuri
noi și-cutremurul.

*-această poezie se vrea un avertisment asupra posibilelor consecințe dezastruoase ale cutremurului asupra clădirilor în varianta pesimistă când acesta se va produce seara.Nu vreau să cobesc,dar după unele estimări cutremurul s-ar putea întampla mâine.