Aud pașii apăsați cum calcă greu
Te regăsesc pe aceași stradă cu parfum de liliac,
Îți simt respirația la pieptul meu
Ești tu copile blestemat.
Te aud cum plângi și cum mă chemi…,
Te aud când taci…

Ești o stafie și-un blestem,
Ești tot ce am…
Copilărie,într-un ghem de nostalgie mă desfaci.
Copilul ce-l vedeam mereu e doar abis,
Mă las purtată de blestem ca într-un hău...
Vreau să te văd,nu e un vis…
Vreau să te-ating să știu că ești
Iluzie de adăvar mă-nebunești…

Aud cum vi și cum alergi
Te simt cum zbori prin nori-negri și pustii,
Te vreau cu mine,vreau să știi..
Că viața e doar un model
De carne,vise-ntr-un pastel…

Aud pașii apăsați cum calcă greu…
Îmi cer iertare c-am ucis un Dumnezeu.
Te vreau aici,de mâna să te țin…
E prea târziu,o viață ai fost aici…
Acum În déja-vu te regăsesc…
Copile blestemat eu te-mplinesc…