poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1847 .



Sufletul meu este tot flămând și dorește cu jind mierea inimii tale.
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [GHILOTINA ]

2010-04-14  |     | 



Nu te mint
am văzut cum din coroanele copacilor a căzut umbra
pietrele ascuțite s-au înfipt bucuroase în ea
ca nu cumva să se lipească de aripile fluturilor purtători de lumină

Tu te închisesei într-un glob de muțenie
și îmi țiuiau urechile de atâta liniște încât nu mai eram sigur că trăiesc

Pe lângă colțul ochiului drept ți-a alunecat o petală
desprinsă din magnolia înflorită
nu a căzut în praful în care îți odihneai tălpile rănite de mers
s-a lipit de surâsul tău
și împreună cu acesta s-a scurs în paradis
învelită într-o lacrimă de recunoștință

Eu nu cunoșteam paradisul și nu știam unde se află
speram să mă conduci tu până la poarta lui ținându-mă de mână
dar erai atât de cufundată în inima ta învelită într-o crustă de lavă
că păreai desprinsă cu sufletul de lumea muritoare
și mă întrebam în sinea mea dacă ai devenit regină ori sclavă
în împărăția întunericului stăpânit de iluzii și visare

Doar ochii ca două diamante negre
îți scânteiau plini de viață sub săgetarea razelor de soare
totuși eram mulțumit că exiști
nori negrii se înălțau amenințători și acopereau încet întreaga zare
iar eu nu știam dacă să plec pe alt drum
ori să-ți întind un covor din flori la picioare

Nu te mint
sufletul meu era flămând și aștepta cu jind mierea vorbelor tale
măcar dacă ai fi făcut o vrajă și-mi umpleai cu speranțe inima
la fel cum mi-ai umplut cu arahide buzunarele goale

Eram lângă tine însă tu nu erai lângă mine
ne despărțea un gol imens
o mare cu valuri înalte și tăcute
dincolo de aurora boreală gândurile noastre
cutreierau în stol trecutul și viitorul
în căutarea dragostei pierdute
numai că fiecare dintre noi aștepta altceva de la soartă
eu bucuria de a fi a mea
iar tu ceva ce nu era însemnat pe nicio hartă
oricum dorințele noastre
nu păreau să fie călăuzite de aceeași stea

Am îmbătrânit și mai mult
de când ți-ai așternut peste vorbe peceți
iar dorul meu lipsit de speranță
cutreieră pe câmpuri pustii
acoperite când de secetă când de nămeți

Sufletul meu este tot flămând
și dorește cu jind mierea inimii tale
acum poți să-mi vorbești
știi ce cauți
ce vrei
ce aștepți?










.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!