Tu crezi că te respect
Că pot să te mai privesc
Să te ating
Proasto

Ești trează noaptea și tușești
Vomiți sânge și cearceafurile-s negre
Plângi când crezi că nu te văd
Oarbă

Te dezbraci cu frică, curajul e fals
Tot tu, tot noi
Ce dracu’ mai vrei de la mine
Sunt tot aici

Vrei să nu știu, să nu văd
De ce nu mă lași
Să respir cancer, să sorb moarte să
Respir

Nu mai e mult, cheală, slabă, golită
Aștepți punctul, locul pe care n-o să-l știi
Eliberarea.
Nu gândești

Eu o să fiu cel înșelat, cel amăgit să rămână
Unde vei fi când voi plânge
Răspunde-mi, zâmbetul nu mai are
Efect

Neg, accept, lupt, urlu, cad, uit
Și tot nu-nțeleg cum se poate
Să pleci când ai jurat să rămâi


Sar munți, înghit mări, visez culori
Toate sunt reduse, sintetizate în tine
Cu o răsuflare moartă mă ții

Gata. Nu mai e, nu mai ești
Încă fierbinte, febra mă alină

Curând o să sărut pământ
Să plâng pentru ultima dată

Du-te

Te las

Nu