sună-mă dac-ai ajuns cu bine
în țara ta de vis,
unde
păduri virgine și ape adânci
și stele mii și sure stânci
și păsări colorate-n mii de pene
și plăji pustii
spânzurate pe gura mării
care-și așteaptă nuduri ca să spele,
și catacombe pline ochi de oase
din lumile care-au trecut prin lume,
lăsând atâtea urme-n urma lor,
și sună-mă
dac-ai găsit un pic de fericire
peste toată acestă vegetație
în care păunii se răsfață,
plini de candoarea culorilor,
peste cerul albastru,
poate acolo e fericirea,
poate acolo, poate acolo
ne găsim toți mângâierea
în petala unei flori care miroase
ā trandafir ars pe rug.
și sună-mă
din constelația ta
și spune-mi
dacă s-au împreunat cerurile
și dacă apocalipsa ne va aduce
candoarea altei lumi
cu extratereștri sau marțieni
care să ne implnteze cipuri
în mintea noastră
plină de molozul vieții terestre.
și mai sună-mă
dacă acolo se moare de fericire
sau moartea nu mai are viață…

alooo! nu mă auzi?
probabil că nu mai avem semnal…
4 martie 2010