Fină ca o căprioară
Cu nările fremătânde,
Într-o zi de primăvară
Place orișicui, oriunde.

Sinceră ca o fecioară
Care n-a fost nărăvită,
Diafană ca o floare
Care n-a fost ofilită.

Răsfățată ca o muză
Agățată-n colț de cer,
Unduioasă, o meduză
Fină ca un giuvaer.

Arta ei? Nu-i un mister,
E ca strofa lui Baudelaire,
E o piesă valoroasă
....de Chopin…..

Pictată-n peisaj cu penel
……….în pastel....
E mai frumoasă fără el,
Este propriul ei model.

Fire tradiționalistă
Genetic, s-a născut artistă,
De nu aș fi un oarecare
I-aș pune lumea la picioare.

Epilog.
"Puntea suspinelor tardive"

I-am facut în tinerețe
Catrene de preșcolar,
Dânsa nu mi-a dat binețe,
Eu n-am dus-o la altar.

Am noi texte și pretexte
Și spiritul mai adânc,
Dar nu mai am tinerețe
Și sunt gata să mă duc.