Partea I-a- Preludiu

Femeia eterna poveste
Moto

Femeia, eterna poveste,
Înger și demon și zeu,
N-o-ntreba cine este
Și iubește-o mereu.
Ionel Fernic

Frumoasa mea…

Frumoasa mea cu ochii verzi
Ca două mistice smaralde,
Te duci spre alte țări mai calde
Melancolia să ți-o pierzi.

Dar dacă vrei să mă dezmierzi,
Mai fă o dată să mă scalde
Priviri din ochii tăi cei verzi
Ca două mistice smaralde.
Cincinat Pavelescu

Umor de primăvară

Venind din Africa o barză,
Din zbor nu s-a oprit defel
Și a adus unei oltence
Un colorat, un băiețel!
G. Zarafu

Vine,vine….(primăvara)

Ghioceii sparg iar huma,
Merii flori încep să cearnă
Și putem plăti de-acuma
Și restanțele din iarnă!
G. Zarafu

Bunicii
Mărțișor-un bastonaș-
Nepoțeii i-au lăsat
Ca să plimbe prin oraș
Strănepotul….colorat!
G. Zarafu

De 1 Martie

Așa banală trece viața…
Ba mărțișor, ba un sărut,
Și după ce se rupe ața
Iar o luăm de la-nceput.
G. Zarafu

Partea II-a-Primăvara draga mea
Parodie muzicală după piesa cu
același nume și după aceleași
maniere cu Vasile Șeicaru
Filip Tănase

Primăvară, draga mea,
Azi iubești pe-altcineva,
Primăvară n-are rost
Să iubim iar ce a fost.

Primăvară un'te duci
Doar în fustă și papuci,
Ai acum alt adevăr,
Ai cinci fire albe-n păr.

S-au dus sânii tăi de pică
Nu mai ești chiar tinerică,
Azi avem alt adevăr,
Ai încărunțit la păr.

Primăvară draga mea
Nimic nu e ideal,
Ești un sentiment banal
În bazar sentimental.

Primăvară care-ai fost
Azi te știe și grivei,
Ai acum doi nepoței,
Iubirea s-a dus, a fost.

Primăvară draga mea
Ai acum pe-altcineva,
Astăzi totul s-a schimbat
Nu mai e ce-a fost odat'.

Primăvară nu visa,
Nu îmi căuta dragostea,
Primăvară care-ai fost
Cu mine nu are rost.

Dacă n-ai iubirea ta,
Caută pe-ltcineva,
Timpul zboară în pustiu
Mâine va fi prea târziu.

Epilog
C-ai să râmâi fată mare,
Babă fără...căutare,
C-așa-i când îmbătrânești
Geaba cauți să mai iubești.
Filip Tănase

Muzele mele de primăvară

Muzele simandicoase
Mi-au adus strofe frumoase,
Unele extravagante
Cele mai frumoase poante.

Altele îmi fac scântei
Și se plimbă pe alei,
Parfumate, vrei, nu vrei,
Astea nu îmi dau idei.

Scap de ele și ușor
Le fac muze de obor,
Și-ntr-o vreme oarecare
Le declar pensionare.

Celor vechi, precum se știe
Nu le iau deloc chirie,
Nu le dau nici o simbrie,
Asta-i treaba, măi să fie!

Epilog

Mai am o vorbă siropoasă
Ce-mi ține viața la concret,
Românul s-a născut poet
Dar nu e prețuit acasă.

Îmi iau chitara de acasă,
Mă fac din nou boier de clasă
Și cu toți fanii dimprejur
Devin din nou un trubadur.
Filip Tănase