Vreau să-ți simt inima
Vorbindu-mi
În tăcerea dragostei noastre
Și să descifrez taina cuvintelor
Ce izvorăsc din ochii tăi.

Ești pur în fața lui Dumnezeu
Iar trupul tău de bronz
Îmi pare flacără în vâlvătaie.
Neprihănit,
Strălucește
Învăluit în parfum de crin și de mir,
În mireasmă de iasomie și trandafir.

Aș vrea
În tine să mă topesc,
Cum se topește roua în soarele din zori
Cum se-mpreună mătcile a două râuri,
Croindu-și drumul
Între malurile aceleiași albii,
Îmbrățișând același destin.

Suntem doi mesteceni
Crescuți cu crengile-mpletite,
Într-un gest de iubire și tandrețe.
Aceleași adieri ne înfioară
Și vântul serii ne-nconjoară
Sub aripa-i ocrotitoare.

În zori,
Din frunze și din flori
Se- nalță cântec către cer,
Iar soarele,
Din carul său de aur ne zâmbește,
Binecuvântând iubirea dintre noi.